Pachamama: află totul despre istoria Mamei Pământ!

  • Imparte Asta
Jennifer Sherman

Faceți cunoștință cu Mama Pământ!

Mama Pământ este denumirea populară a lui Pachamama, cea mai importantă divinitate venerată în regiunea Anzilor. Întrucât ea întruchipează natura însăși și arhetipul universal al mamei, ea îi protejează pe cei aflați sub supravegherea sa, oferindu-le hrană și recolte bune, precum și darul vieții însăși.

În acest articol vom arăta semnificația și istoria sa, precum și relația sa cu mișcări politice și filozofice precum "Buen Vivir" și vom arăta, de asemenea, că cultul său se răspândește în întreaga lume, în special datorită cultului New Age.

De asemenea, veți avea acces la ceremoniile și datele sale sacre, învățând ce să oferiți pentru a-i cere harurile, precum și importanța sa pentru culturile andine și relația sa în sincretism cu creștinismul.

Înțelegând mai multe despre Pachamama

Pachamama este numele dat de popoarele andine zeiței care o reprezintă pe Mama Pământ. Este o zeiță a fertilității, care conduce culturile și recoltele, întruchipează munții și este capabilă să producă cutremure. Aflați mai jos semnificația, istoria și sărbătorile ei.

Care este semnificația lui Pachamama?

Pachamama este o divinitate care reprezintă pământul și natura. Numele ei provine din vechea limbă quechua și este format din două cuvinte: "pacha" și "mama". Cuvântul "pacha" poate fi tradus prin univers, lume sau pământ, în timp ce mama înseamnă pur și simplu "mamă". Prin urmare, Pachamama este considerată o zeiță mamă.

Este strâns legată de ciclul de plantare și recoltare și este extrem de importantă pentru culturile andine.

Deși nu locuiește în niciun loc, ea poate fi găsită în izvoare, fântâni și pe altarele numite apachetas. Spiritul ei modelează Apus, un grup de munți acoperiți de zăpadă. Ea este responsabilă pentru aducerea ploii, a tunetului și chiar a secetei pentru a promova echilibrul.

Istoria lui Pachamama

Pachamama provine din religia incașă de acum multe milenii și reprezintă esența feminină a naturii, considerată de incași ca fiind cea care asigură totul, de la hrană, la apă și la fenomenele naturii.

Ea le asigură și le protejează copiii, făcând viața posibilă și favorizând fertilitatea culturilor. Pe măsură ce incașii au intrat în contact cu alte culturi din regiune, cultul lor a primit influențe religioase de la alte culturi care au fost apoi încorporate de ei.

Conform miturilor lor, Pachamama este mama lui Inti, zeul Soarelui, și a lui Mama Killa, zeița Lunii. Pachamama și Inti sunt venerate ca entități binevoitoare în zona numită Tawantinsuyu, situată în lanțul muntos al Anzilor.

Imagine de Pachamama

Imaginea lui Pachamama este, de obicei, zărită de artiști ca o femeie matură care poartă cu ea fructele recoltei sale. În reprezentările moderne, este posibil să se vadă cartofi, frunze de coca și cele patru principii cosmologice ale mitologiei quechua: apa, pământul, soarele și luna - toate aceste simboluri provin de la zeița însăși.

Din punct de vedere arheologic, nu există imagini care să o reprezinte pe Pachamama. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece zeița este vizitată ca natura însăși, al cărei corp modelează lanțurile muntoase din Anzi. Deoarece este văzută și simțită ca natura însăși, nu există statui istorice ale ei.

Pachamama și cultura andină

Energia lui Pachamama este direct legată de ciclurile sezoniere și de agricultura andină. Deoarece economia popoarelor indigene din Anzi se bazează în principal pe bogățiile cultivate pe câmpurile lor, Pachamama este o divinitate extrem de importantă pentru aceste popoare, deoarece este legată de succesul ciclurilor de plantare și recoltare.

Multe dintre popoarele țărilor din America de Sud, cum este cazul Boliviei, au un contingent de populație predominant de origine indigenă. Prin urmare, venerarea acestei zeițe face parte din obiceiurile și credințele lor chiar și în societatea actuală.

Pachamama în alte culturi

În prezent, cultul lui Pachamama depășește mediul sud-american. Odată cu mișcările ecologice și ancestrale, această zeiță mamă a fost venerată în țări din America de Nord și Europa.

În plus, religia centrată pe cultul lui Pachamama este practicată în paralel cu creștinismul, astfel încât există un sincretism religios intens, similar cu ceea ce s-a întâmplat în Brazilia cu religiile de origine africană.

În Peru, de exemplu, cultul lui Pachamama își găsește loc chiar și în mediile predominant catolice, încorporând o parte din simbolurile și liturghia creștină. În aceste medii, unde se întâlnesc creștini și pachamamiști, este frecventă asocierea acestei zeițe cu Fecioara Maria, venerată în mod obișnuit datorită aspectului matern interventiv al acesteia.

Sărbători antice

Din puținul care se știe despre vechile sărbători ale lui Pachamama, există relicvarii construite din pietre găurite sau din trunchiuri de copaci legendari. Există relatări conform cărora cultele ei implicau sacrificarea de fetuși de lama, cobai și chiar copii în așa-numitul Ritual al lui Capacocha.

Ritualurile lor implicau, de asemenea, arderea unor reprezentări în miniatură ale zeiței și a hainelor tradiționale. Deși aceste sărbători par înfricoșătoare, ele erau comune în toate cultele religioase obișnuite din Europa, Africa și Asia.

În plus, nu se știe cu certitudine dacă aceste sărbători se desfășurau în acest mod, deoarece o mare parte din ceea ce a supraviețuit a fost raportat de către coloniști.

Sărbători moderne

În zilele noastre, principala sărbătoare modernă a lui Pachamama are loc de ziua ei, pe 1 august. De-a lungul Munților Anzi, este obișnuit să se închine un toast pentru Pachamama înainte de întâlniri ocazionale sau sărbători.

În unele regiuni, se obișnuiește să se facă zilnic un ritual de libație numit "challaco", în cadrul căruia se toarnă pe pământ niște chicha, o băutură fermentată specifică popoarelor indigene din America de Sud, pentru ca Pachamama să o poată bea.

În plus, Pachamama este sărbătorită în marțea care coincide cu marțea carnavalului și se numește "Martes de Challa". În această zi, oamenii îngroapă mâncare, dulciuri și ard tămâie pentru a mulțumi pentru darurile recoltei.

Ofrande pentru Pachamama

Printre ofrandele lăsate pentru Pachamama se numără frunze de coca, chicha, băuturi alcoolice precum vinul, dar și dulciuri și țigări. Aceste obiecte sunt lăsate pe pământ sau îngropate pentru ca zeița să le primească.

De asemenea, la 1 august, este foarte frecventă îngroparea într-un loc din apropierea casei a unei cratițe cu mâncare gătită, de obicei "tijtincha", făcută în principal din fasole și făină de porumb, care este lăsată într-un lac sau curs de apă împreună cu alte ofrande aduse zeiței.

Viziunea andină asupra lumii și Buen Vivir

Buen Vivir este o filozofie care conține o parte din cosmoviziunea popoarelor indigene din America de Sud. Ea apără un mod de viață în echilibru cu natura și este susținută de patru dimensiuni: 1) subiectivă și spirituală, 2) comunitară, 3) ecologică și 4) cosmică. Citiți mai departe pentru a afla mai multe.

Dimensiunea subiectivă și spirituală a Vieții Bune

Buen Vivir are o caracteristică holistică și, din acest motiv, se bazează și pe o dimensiune subiectivă și spirituală. Această dimensiune se bazează pe spiritualitatea andină, care are în vedere o relație etică și mai echilibrată cu viața în sferele sale sociale.

În acest context, Pachamama se înscrie, deoarece cultul ei aduce cu sine un mesaj de spiritualitate, ținând cont de subiectivitatea practicanților și de culturile lor indigene.

Dimensiunea comunitară a Buen Vivir

Buen Vivir se bazează, de asemenea, pe colectivitate și, prin urmare, capătă o dimensiune comunitară, presupunând un set de practici care implică comunitatea pentru a o elibera de lanțurile colonizării care au masacrat popoarele originare din America.

În plus, pe baza dimensiunii comunitare a acestei filozofii, este necesară o dezbatere constantă pentru a decide asupra acțiunilor care urmează să fie realizate, astfel încât acestea să dialogheze cu nevoile comunităților și cu organizațiile sociale ale acestora, precum și să le raporteze la Pachamama.

Dimensiunea ecologică a Buen Vivir

În dimensiunea ecologică a Buen Vivir, drepturile naturii sunt recunoscute, asimilând-o cu Pachamama însăși. Din această perspectivă, natura nu este văzută ca un obiect care trebuie exploatat, așa cum se presupune în multe țări occidentale.

Prin urmare, natura este respectată ca o entitate vie, deoarece are propriile sale cicluri, structuri și funcții, și nu ar trebui să fie considerată doar ca o sursă de materii prime pentru a consolida economia.

Ea trebuie, de fapt, decolonizată și conservată pentru a o menține în viață și ca mijloc de rezistență la actuala criză ecologică.

Dimensiunea cosmică a lui Buen Vivir

Buen Vivir se bazează, de asemenea, pe diversele cosmologii ale diferitelor popoare care locuiesc în Anzi, căpătând astfel o dimensiune cosmică. Buen Vivir promovează o relație cu popoarele și cu lumile zeilor și spiritualitatea.

Această dimensiune promovează o interacțiune armonioasă între oameni, natură, zei și legile care pătrund în aceste sfere. De aici, este posibil să te aliniezi cu cosmosul, stabilind ordinea între elementele celeste și cele terestre care sunt determinate de ordinea cosmică.

Informații suplimentare despre Pachamama

Popularitatea lui Pachamama a crescut de-a lungul anilor. Criza ecologică și modelul de producție mondială au cerut oamenilor un nou mod de a privi natura și spiritualitatea pentru a-și îmbunătăți viața. După cum vom arăta, aceasta are un impact asupra cultului New Age și a reprezentativității politice.

Pachamama și cultul New Age

Cultul New Age a încorporat cultul lui Pachamama încă de la sfârșitul secolului XX. Aceste credințe erau în primul rând înrădăcinate în viața de zi cu zi a popoarelor de origine andină cu strămoși europeni și multietnici.

Ca parte a acestui cult, adepții săi practică de obicei un ritual săptămânal duminica, cu rugăciuni și invocări către Pachamama în quechua și spaniolă.

Mișcarea New Age a încurajat, de asemenea, explorarea turismului religios în regiunea andină, atrăgând turiști pentru ritualuri și experiențe de imersiune în templele și comunitățile andine care păstrează cultul acestei zeițe ancestrale.

Machu Picchu și Cusco sunt câteva dintre locurile din Peru care le oferă turiștilor șansa de a participa la un ritual cu ofrande pentru Pachamama.

Utilizarea politică a lui Pachamama

Pachamama a fost folosită ca o formă de rezistență politică pentru a afirma valorile și credințele popoarelor originare din America de Sud. Importanța sa este atât de mare încât credința sa este consemnată în constituțiile Boliviei și Ecuadorului și ocupă un loc proeminent în narațiunile naționale din Peru.

În 2001, președintele de atunci al Peru, Alejandro Toledo, a participat la o ceremonie care a avut loc la Machu Picchu, lăsând o ofrandă pentru Pachamama. Fostul președinte bolivian, Evo Morales, obișnuia să o citeze pe zeiță în discursurile sale politice pentru a face apel la populația indigenă din Bolivia în timpul guvernării sale.

Pachamama în constituțiile din Bolivia și Ecuador

Figura lui Pachamama este reprezentată în constituțiile boliviană și ecuadoriană. Constituția ecuadoriană are o puternică influență ecocentrică și, prin urmare, se acordă drepturi legale naturii, recunoscând Pachamama ca o entitate care posedă drepturi echivalente cu drepturile omului.

Constituția boliviană include, de asemenea, "Ley de Derechos de la Madre Tierra", Legea drepturilor Pământului-Mamă, în portugheză, aprobată în decembrie 2010. Această lege, cu numărul 071, recunoaște Pământul-Mamă ca fiind un subiect colectiv de interes public.

Pachamama și Wiphala

Wiphala este un steag de origine andină, compus din pătrate de șapte culori dispuse pe diagonală, al cărui nume provine din cuvinte din limba aymara: `wiphai' indică și `lapx-lapx' este sunetul pe care îl face vântul când atinge țesătura steagului.

Combinate, aceste cuvinte generează expresia `wiphailapx', care înseamnă "triumful ondulat de vânt". Simbolismul culorilor sale este, de asemenea, legat de Pachamama:

Roșu: reprezintă pământul

Portocaliu: reprezintă societatea și cultura.

Galben: reprezintă energia, puterea, Pachamama și Pachakama.

Alb: reprezintă timpul și dialectica.

Verde: reprezintă economia și producția.

Albastru: reprezintă spațiul și energia cosmică.

Violet: reprezintă politica și ideologia socială și comunitară.

Pachamama are puterea de a semăna semințele iubirii și ale iertării!

Pachamama este divinitatea puterii feminine supreme și, așa cum am arătat pe parcursul acestui articol, cultul ei este legat de hrănire și de asigurarea, de locuințe, de hrană și de fenomenele naturii necesare pentru a garanta subzistența umanității.

Pe lângă faptul că aduce puterea ploii, capabilă să trezească semințele din somnul lor și să readucă verdeața pe cele mai aride pământuri, Pachamama, în aspectul ei matern, este capabilă să ne învețe să semănăm o viață de iubire și iertare.

Bazându-ne pe principiile sale de comunitate, spiritualitate și ecologie, putem învăța să răspândim mesajul său de iubire și iertare, capabil să genereze copaci care vor fi pilonii unei societăți cu o mai mare egalitate socială.

Astfel, este posibil să se înțeleagă că Pământul este o entitate vie, autonomă, care trebuie conservată pentru a garanta subzistența și o lume mai bună pentru generațiile viitoare.

Ca expert în domeniul viselor, spiritualității și ezoterismului, sunt dedicat să-i ajut pe ceilalți să găsească sensul în visele lor. Visele sunt un instrument puternic pentru înțelegerea minții noastre subconștiente și pot oferi perspective valoroase asupra vieții noastre de zi cu zi. Propria mea călătorie în lumea viselor și a spiritualității a început cu peste 20 de ani în urmă și de atunci am studiat intens în aceste domenii. Sunt pasionat de a împărtăși cunoștințele mele cu alții și de a-i ajuta să se conecteze cu sinele lor spiritual.