Ce este sindromul abandonului?

Cunoscută sub numele de monofobie sau autofobie, frica de abandon este mai frecventă decât ne-am putea imagina. Caracterizată printr-o teamă intensă de a fi singur, care, atunci când nu este controlată, poate duce la tulburări grave, această disfuncție afectează semnificativ viața de zi cu zi, datorită legăturii sale cu anxietatea.

Astfel, atunci când individul se află într-o situație care l-ar putea duce la singurătate, începe să se simtă anxios și să sufere de posibilitatea de a fi abandonat. Având în vedere acest lucru, persoana care suferă de monofobie poate ajunge să dezvolte relații de dependență emoțională.

Pe parcursul articolului vor fi comentate mai multe detalii despre sindromul de abandon. Dacă doriți să aflați mai multe despre el, continuați să citiți articolul.

Simptomele sindromului de abandon

Sindromul de abandon prezintă mai multe simptome recognoscibile, care îi permit celui care suferă de el să îl identifice și să caute ajutor profesional. Printre aceste simptome se numără angoasa, agresivitatea, dificultatea de a avea încredere în oameni și autodeprecierea.

Mai multe detalii despre simptomele sindromului de abandon vor fi comentate mai jos, dacă doriți să aflați mai multe despre el, continuați să citiți articolul.

Angoasă și agresivitate

Monofobii sunt în mod constant chinuiți de teama de a fi părăsiți de partenerii lor. Acest lucru îi face să înceapă să "sufere anticipat" la această posibilitate, chiar dacă nu au nimic concret care să le susțină teoria că vor fi abandonați.

Tot acest proces tinde să declanșeze agresivitatea persoanelor care suferă de această disfuncție. Astfel, ele încep să se gândească că ar trebui să-și abandoneze partenerii înainte de a fi abandonate, pentru a evita suferința pe care singurătatea le-o va provoca cu siguranță în viața lor.

Cereri nelimitate

Cererile nelimitate sunt destul de frecvente în cazul persoanelor monofobe. Aceasta este o modalitate de a stabili dominația și de a face ca partenerul să se conformeze întotdeauna dorințelor sale. Cu toate acestea, acest proces nu este ușor pentru persoana care suferă de sindromul abandonului, deoarece este ceva inconștient.

De fapt, ea nici măcar nu știe că cere prea mult de la partenerii ei, deoarece nu este conștientă de câtă afecțiune și efort îi cere acestuia pentru a rămâne alături de ea. Prin urmare, este un lucru care provoacă daune ambelor părți ale relației.

Nu vede sentimentele celuilalt

Pe lângă problema pretențiilor, monofobii pot manifesta dispreț față de sentimentele celorlalți. Deoarece nu știu cum să se descurce cu ale lor și nici măcar nu înțeleg că cer prea mult de la oameni, ajung să nu vadă ce provoacă acest comportament în cei din jur. Astfel, sunt persoane insensibile la suferința pe care o provoacă.

Pot ajunge să devină tirani dacă au impresia că nu primesc ceea ce ar trebui. Cu toate acestea, ei nu vorbesc niciodată deschis despre dorințele lor și se așteaptă ca cei din jur să poată ghici ce i-ar face fericiți.

Nu are încredere în nimeni

Încrederea poate fi înțeleasă și ca un simptom al sindromului de abandon. Acest lucru se întâmplă deoarece, întrucât monofobul trăiește în permanență sub stresul de a fi părăsit de oameni, nu poate stabili încrederea, deoarece crede că în orice moment va fi trădat prin abandon.

Acest tip de credință tinde să genereze un comportament paranoic. Persoanele care suferă de acest sindrom cred că ceilalți încearcă mereu să le înșele cu cuvintele lor și pot ajunge să considere toate atitudinile față de ele, chiar și cele mai amabile, ca fiind tentative de înșelăciune.

Pretinde punctualitate în a fi asistat

Punctualitatea este un lucru foarte important pentru persoanele monofobe, fie că vorbim de întâlniri cu partenerii lor sau de situații de prezență, cum ar fi în cabinetele medicale. Faptul că trebuie să aștepte ca cineva să ajungă undeva, mai ales dacă sunt singuri, este un lucru care declanșează un sentiment de anxietate.

Astfel, acest sentiment se transformă în certitudinea că partenerul ei nu va apărea și că va fi expusă în ochii oamenilor care se află în același mediu cu cineva care a fost abandonat. O astfel de situație poate face ca monophobul să devină cu ușurință o persoană răzbunătoare.

Niciodată mulțumit

O persoană cu sindromul abandonului are nevoie în mod constant ca partenerul său să îi reafirme dragostea pentru el. Și chiar dacă este dispus să îi ofere dovezi din ce în ce mai elaborate ale acestui sentiment, acest lucru nu va fi suficient. Monofobia îi face pe oameni incapabili să se simtă satisfăcuți.

Prin urmare, odată ce monophobul percepe că partenerul său îi satisface cererile și face totul pentru a-și arăta afecțiunea, ceea ce va face este să ceară din ce în ce mai mult pentru a încerca să se satisfacă.

Autodepreciere

Persoanele care suferă de sindromul abandonului au, în general, probleme de stimă de sine și nu-și pot vedea propriile calități. Tocmai de aceea, au nevoie de atâta validare externă, fie că este vorba de partener sau de rude. În plus, devin exigente pentru a-și masca propria autodepreciere.

Pentru că se minimalizează în mod constant, monofobii încearcă să facă acest lucru cu cei din jur, astfel încât ceilalți să nu-și dea seama că nu au o imagine bună despre ei înșiși.

Prea multă dependență

Pentru o persoană care suferă de sindromul abandonului, poate apărea cu ușurință dependența. Relațiile sale sunt întotdeauna guvernate de această caracteristică, deoarece se teme să nu fie părăsită de persoanele pe care le iubește tocmai pentru că are nevoie de ele pentru a se simți validată - chiar dacă acest lucru nu este niciodată efectiv efectuat, dată fiind insatisfacția sa.

Acesta este, de asemenea, motivul pentru care monofobii își fac un scop din a ști totul despre viața partenerilor lor și de a se insera în fiecare detaliu al acesteia. Cu toate acestea, în timp ce fac acest lucru, ei își păstrează viața ca pe un secret.

Explosivitate

Situațiile explozive sunt destul de frecvente la persoanele cu monofobie. În general, acestea rezultă din disperare. Ori de câte ori se simt mai aproape de a fi părăsite, ele adoptă acest comportament pentru a încerca să își mascheze teama de ceea ce cred că se va întâmpla. În plus, dacă cineva încearcă să consoleze persoana monofobă, aceasta poate deveni agresivă.

Aceste scenarii pot declanșa în continuare strigăte de autodevalorizare, deoarece faptul de a-și arăta frica atât de explicit va face ca persoana cu sindromul abandonului să se simtă inferioară celorlalți pentru că își expune nevoile atât de deschis.

Gelozia

Gelozia este unul dintre simptomele sindromului de abandon și evidențiază persoanele care îi văd pe ceilalți ca pe niște oameni care există pentru a-și satisface nevoile sociale. Prin urmare, aceste persoane nu pot avea momente alături de ceilalți. Aceasta este o mișcare egoistă și nu ține cont de voința celorlalți.

Astfel, în cazul relațiilor amoroase, chiar dacă cei care suferă de acest sindrom pot înțelege că partenerul lor are o viață independentă, aceasta este trecută pe locul doi în fața nevoilor lor, rolul partenerului fiind doar acela de a le satisface cerințele.

Rabie

Confruntați cu gelozia provocată de monofobie, cei care suferă de această disfuncție tind să simtă multă furie. De aceea, relațiile lor amoroase se bazează pe o relație de dragoste-ură cu partenerul. Deși este o persoană pentru care cel care suferă de sindromul abandonului are sentimente pozitive, în același timp simt ură din cauza fricii de a fi lăsat deoparte.

Merită să subliniem că există o oarecare vinovăție implicată în acest proces de ură față de partener. Totuși, ea este minimă. Ceea ce prevalează este nevoia de a avea pe cineva aproape.

Convulsie

Persoanele care suferă de sindromul abandonului sunt într-o permanentă stare de alertă. Acest lucru se datorează faptului că nu-și pot imagina când vor fi părăsite și, prin urmare, se simt mereu neliniștite în legătură cu acest lucru. Deoarece în majoritatea situațiilor nu există niciun semn clar de abandon, monofoliticienii devin persoane agitate, care se află într-un disconfort constant.

Din cauza faptelor evidențiate, corpul tău poate trece prin schimbări. În general, se deschide spațiu pentru apariția unor boli imaginare din cauza sentimentului de teamă.

Cauzele sindromului de abandon

Este posibil să se detecteze cauzele sindromului de abandon prin intermediul unor cauze de înregistrare, care pot fi identificate corespunzător de către un psiholog sau psihanalist. Din această identificare se poate înțelege mai bine ce anume îl face pe individ să se teamă atât de mult de faptul că este abandonat de ceilalți.

Mai jos, vor fi abordate câteva cauze ale sindromului de abandon. Dacă doriți să aflați mai multe despre acesta, continuați să citiți articolul.

Traume

Traumele pot fi considerate principalul catalizator al monofobiei. În general, acestea sunt legate de perioada copilăriei, în care copilul se confruntă cu primul său abandon și, pentru că nu are instrumentele necesare pentru a-l procesa, ajunge să nu poată depăși experiența. Apoi, pe măsură ce încearcă să reprime amintirea pentru a nu suferi, efectul negativ se acumulează.

Prin urmare, este foarte important să urmați un psiholog, astfel încât traumele să poată fi tratate în mod corespunzător.

Anxietate

Anxietatea este un subiect complex și dificil de abordat. Cu toate acestea, ea este direct legată de monofobie și poate fi unul dintre principalele motive pentru apariția acestei disfuncții. În general, acest lucru se întâmplă deoarece teama de a fi abandonat poate fi reprodusă în timpul unui tablou de anxietate, indiferent de forma sa.

Astfel, relația dintre cele două lucruri este destul de ambiguă, deoarece ambele pot fi plasate fie ca o cauză, fie ca o consecință a situației. Ceea ce contează este că există o tensiune care trebuie rezolvată pentru ca persoana să nu se mai teamă să fie singură.

Imaturitate emoțională

Este obișnuit ca oamenii să se simtă disperați în fața posibilității de a fi părăsiți atunci când emoționalul lor este zdruncinat în vreun fel sau chiar nu s-a dezvoltat pe deplin. În scenariile în care partenerul se prezintă ca un fel de confort emoțional pentru celelalte domenii ale vieții, acest lucru poate deveni și mai grav.

În plus, în ceea ce privește imaturitatea emoțională, este important de subliniat dificultatea dialogului onest care decurge din sindromul abandonului, care poate ajunge să creeze o distanță inutilă între cele două persoane.

Cum să tratăm sindromul de abandon

Tratamentul pentru sindromul de abandon este un exercițiu și trebuie făcut cu ajutorul unui psiholog. Acesta constă în recunoașterea propriilor capacități pozitive. Prin urmare, consolidarea încrederii este punctul principal al acestui tratament și cea mai bună modalitate de a obține bunăstarea psihologică. Prin urmare, există mai multe tehnici care pot fi folosite.

Mai jos, vor fi comentate mai multe detalii despre unele dintre ele. Dacă doriți să aflați mai multe despre ele, continuați să citiți articolul.

Iubirea de sine

Construirea iubirii de sine este un proces dificil. A avea o imagine de sine bună, independentă de judecățile celorlalți, este o provocare cu care mulți oameni se confruntă în mod constant. Acest lucru creează îndoieli cu privire la cine ești cu adevărat și face ca relațiile să devină un fel de cârje.

Prin urmare, pentru a trata monofobia, trebuie cultivată iubirea de sine. Numai prin iubirea de sine, individul va avea mai multă încredere în sine pentru a face față situațiilor de viață și nu va depinde de nimeni altcineva pentru a fi fericit.

Sprijin familial

Membrii familiei unei persoane care suferă de monofobie joacă un rol fundamental în tratamentul acesteia, deoarece trebuie să găsească o modalitate de a încuraja persoana respectivă să se vadă într-un mod diferit și, de asemenea, să influențeze percepția pe care o are despre ea însăși pentru a-i întări stima de sine.

În acest fel, ea va reuși să lase deoparte comportamentele distructive pe care le adoptă în timpul crizelor sale și, prin urmare, să facă viața individului un pic mai ușoară. În curând, ea ajunge să îmbunătățească viața familiei în ansamblu.

Hipnoterapie

Hipnoterapia este adesea foarte recomandată pentru tratarea cazurilor de sindrom de abandon. Deoarece poate favoriza întărirea unor aspecte pozitive și diminuarea forței celor negative, tinde să îi facă pe cei care suferă de monofobie să își poată controla puțin mai mult impulsurile.

Acest lucru se întâmplă deoarece hipnoterapia promovează ideea că trebuie să crezi în ceea ce ești sigur și nu doar în presupuneri. Prin urmare, trebuie să fii mai puternic decât lucrurile pe care le alimentezi în mintea ta.

Terapie

Fără îndoială, terapia este esențială pentru a trata sindromul de abandon. Există mai multe opțiuni diferite de tratamente psihologice care pot ajuta în sensul slăbirii schemelor dezadaptative ale celor care suferă de această disfuncție și întărirea caracteristicilor sănătoase ale acestora.

Prin urmare, odată identificate simptomele sindromului, primul pas pentru a rezolva această problemă este să solicitați o consultație cuprinzătoare la un terapeut. Acesta va putea să vă analizeze istoricul personal și apoi să observe inadaptările din comportamentul dumneavoastră, pentru a le putea trata și a atenua astfel sindromul de abandon.

Există o modalitate de a scăpa definitiv de sindromul abandonului?

A scăpa definitiv de sindromul de abandon nu este ceva posibil, deoarece este un proces psihologic și pentru care nu există medicamente sau un tratament simplu. De aceea, alegerea unei modalități de a aborda aceste probleme, fie că este vorba de terapie sau de orice alt instrument, este esențială, deoarece va ajuta la menținerea sub control a simptomelor monofobiei.

De la acest control, persoana care suferă de disfuncție își va putea controla gândirea și percepția despre sine. Prin urmare, va ști cum să-și controleze reacțiile și frica de a fi părăsit. Acest lucru va aduce o îmbunătățire semnificativă a calității vieții și va împiedica ca frica de a fi singur să pună stăpânire pe ea.