Un studiu asupra Psalmului 139

Psalmul 139 este considerat de specialiști ca fiind "Coroana tuturor sfinților". Aceasta deoarece este o laudă în care sunt descrise toate caracteristicile lui Dumnezeu. În el, sunt prezentate calitățile reale ale lui Hristos prin modul în care se raportează la poporul Său.

În timpul Psalmului 139, unele dintre aceste caracteristici devin foarte vizibile, cum ar fi omnisciența, omniprezența și, de asemenea, omnipotența Sa. Astfel, oamenii religioși se agață de Psalmul 139 mai ales în momentele în care se găsesc înconjurați de oameni răi și de toată negativitatea lor.

În plus, Psalmul 139 poate fi și o mângâiere pentru cei care simt că trec printr-o nedreptate. În acest fel, această rugăciune îți permite să te umpli de protecție divină și să te înarmezi împotriva oricărui fel de rău. Vezi mai jos mai multe detalii despre acest Psalm puternic și puternic.

Psalmul 139 complet

În total, Psalmul 139 are 24 de versete. Pe parcursul acestor versete, regele David își exprimă în cuvinte puternice toată încrederea sa în dragostea și dreptatea Domnului.

Apoi, cunoașteți pe deplin acest psalm și rugați-l cu credință. Aveți încredere că el vă va putea înconjura cu toată protecția divină, astfel încât niciun rău nu va putea să vă atingă. Urmați-l.

Psalmul 139, versetele 1 - 5

1 Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști.

2 Tu știi cum mă așez și cum mă ridic; Tu înțelegi gândul meu de departe.

3 Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul și îmi cunoști toate căile.

4 Căci nu este încă nici un cuvânt în limba mea; iată, Doamne, Tu știi toate lucrurile.

5 M-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna pe mine.

Psalmul 139, versetele 6 - 10

6 O astfel de cunoaștere este pentru mine cea mai minunată, atât de înaltă încât nu o pot atinge.

7 Unde mă voi duce de la duhul tău, sau unde voi fugi de la fața ta?

8 Dacă mă voi sui la cer, Tu ești acolo; dacă îmi voi face patul în iad, iată, Tu ești și acolo.

9 Dacă ia aripile dimineții, dacă locuiește la marginile mării,

10 Mâna ta mă va duce acolo, și dreapta ta mă va ține.

Psalmul 139, versetele 11-13

11 Dacă zic: "Întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.

12 Nici măcar întunericul nu se ascunde de tine, ci noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt același lucru pentru tine;

13 Căci Tu ai stăpânit rinichii mei, Tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.

Psalmul 139, versetele 14 - 16

14 Te voi lăuda, pentru că sunt înfricoșător și minunat făcut; minunate sunt lucrările Tale, și sufletul meu le cunoaște bine.

15 Oasele mele nu ți-au fost ascunse, când am fost făcut în ascuns și țesut în adâncurile pământului.

16 Ochii tăi au văzut trupul meu neformat; și toate aceste lucruri au fost scrise în cartea ta, care au fost formate continuu, când încă nu era nimic din ele.

Psalmul 139, versetele 17-19

17 Și cât de prețioase îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mari sunt sumele lor!

18 Dacă i-aș număra, ar fi mai mulți decât nisipul; când mă voi trezi, voi fi încă cu voi.

19 Doamne, Tu vei ucide pe cei răi; de aceea, depărtați-vă de la mine, oameni de sânge.

Psalmul 139, versetele 20 - 22

20 Pentru că ei vorbesc rău împotriva ta, și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.

21 Doamne, nu-i urăsc eu pe cei ce Te urăsc și nu mă mâhnesc eu de cei ce se ridică împotriva Ta?

22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi am ca vrăjmași.

Psalmul 139, versetele 23 - 24

23 Cercetează-mă, Doamne, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile.

24 Și vezi dacă este vreo cale rea în mine și condu-mă pe calea cea veșnică.

Studiul și semnificația Psalmului 139

La fel ca toate cele 150 de rugăciuni din cartea Psalmii, Psalmul 139 are o interpretare puternică și profundă. Dacă te-ai simțit nedreptățit, victimă a unei nelegiuiri sau chiar dacă trebuie să rezolvi ceva care implică chestiuni de dreptate, să știi că vei găsi mângâiere în Psalmul 139.

Această rugăciune vă poate ajuta în oricare dintre problemele menționate mai sus. Totuși, nu uitați că este necesar să aveți credință și să credeți cu adevărat în dragostea și dreptatea divină. Vedeți mai jos o interpretare completă a acestei rugăciuni.

Tu m-ai înțeles

Pasajul "m-ai cercetat", se referă la începutul rugăciunii. În primele 5 versete, David vorbește cu fermitate despre toată încrederea pe care Dumnezeu o are în slujitorii săi. Regele relatează, de asemenea, că Domnul cunoaște în profunzime și cu adevărat esența fiecăruia dintre ei. Prin urmare, nu se poate ascunde nimic.

Pe de altă parte, David ține să sublinieze că toată această cunoaștere pe care Hristos o are despre copiii săi nu se referă la un gând de judecată, ci dimpotrivă, intenția lui Hristos este de a oferi mângâiere și sprijin celor care se străduiesc și caută să meargă mereu pe o cale a luminii și a binelui.

O astfel de știință

La versetul 6, David se referă la o "cunoaștere" care, potrivit lui, este atât de minunată încât nici măcar el nu o poate atinge. Spunând aceste cuvinte, regele caută să explice relația sa profundă cu Cristos.

David arată, de asemenea, că Dumnezeu este întotdeauna capabil să înțeleagă atitudinile copiilor săi, astfel încât are compasiune față de ei. Psalmistul arată, de asemenea, că Domnul acționează cu milă în fața greșelilor slujitorilor săi. În acest fel, este posibil să înțelegem odată pentru totdeauna cum dragostea lui Hristos pentru omenire depășește orice înțelegere umană.

Evadarea lui David

Expresia "fuga lui David" este tratată în versetul 7, când regele comentează cât de greu este să fugi de prezența Domnului, tratând-o ca pe o provocare. Psalmistul arată clar că nu asta își dorește, ci dimpotrivă.

Ceea ce vrea să spună David în acest verset este că nimeni nu poate trece neobservat de Dumnezeu, adică Tatăl îi urmărește mereu fiecare mișcare, atitudine, vorbire și chiar gând. Așadar, pentru David, prezența frecventă a lui Hristos alături de toți copiii săi este un motiv de sărbătoare.

Cerul

În timpul versetelor 8 și 9, David se referă la o urcare la cer, unde spune: "Dacă mă voi urca în ceruri, Tu ești acolo; dacă îmi voi face patul în iad, iată că și acolo ești; dacă voi lua aripile dimineții, dacă voi locui în marginile mării".

Prin rostirea acestor cuvinte, psalmistul vrea să spună că, indiferent de problema prin care treci, sau chiar de locul în care te afli, fie că este întuneric sau nu, nu există niciun loc în care Dumnezeu să nu fie.

În acest fel, David transmite mesajul că nu te poți simți niciodată părăsit, singur sau abandonat, pentru că Hristos va fi întotdeauna cu tine. Așadar, nu te simți niciodată sau nu-ți permite să fii departe de El.

Ai fost stăpânul rinichilor mei

"Căci Tu ai stăpânit rinichii mei, Tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele; Te voi lăuda, căci într-un mod uimitor și atât de minunat am fost făcut." Prin rostirea acestor cuvinte, David își arată toată recunoștința pentru darul vieții. Mai mult, el exaltă binecuvântarea femeii de a putea naște încă o nouă viață.

Acest pasaj este totuși un fel de reflecție pentru întreaga taină a vieții, în care David laudă și mai mult faptele lui Hristos.

Gândurile tale

Spunând: "Și cât de prețioase îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!", David arată toată dragostea și încrederea pe care o are în Domnul. El continuă să sublinieze recunoștința din versetele anterioare.

David face și el un fel de apel legat de gândurile oamenilor. Potrivit psalmistului, uneori acestea sunt atât de intense încât este necesar să le observăm cu atenție, fără a pierde niciodată devotamentul pentru Tatăl. Astfel, David ține să spună că Dumnezeu trebuie să fie mereu în gândurile sale, pentru că acesta este un mod de a se apropia și de a intra în contact cu Creatorul.

Să-l ucizi pe cel rău

În pasajele de la versetele 19-21, David demonstrează toată dorința pe care o are ca lumea să fie total lipsită de răutate. Psalmistul are dorința de a vedea un loc, fără aroganță, fără prepotență, fără invidie și fără tot ce este rău.

În plus, el are și o dorință imensă ca oamenii să fie mai generoși, mai caritabili și mai buni în general. La urma urmei, potrivit Regelui, dacă sunt contrare acestui lucru, se vor îndepărta tot mai mult de Tatăl.

Ură completă

În continuarea versetelor anterioare, David aduce cuvinte dure în pasajul 22, când spune: "Îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi am ca dușmani." Totuși, în ciuda faptului că sunt cuvinte dure, interpretându-le mai departe, se poate înțelege că regele dorea acest lucru.

Încercând să privim prin ochii lui David, se poate observa că psalmistul vede toate acțiunile dușmanilor lui Dumnezeu și astfel începe să le respingă în mod abominabil. De aceea există atât de multă ură față de dușmani, la urma urmei, ei îl urăsc pe Creator și fac total opusul a tot ceea ce predică El.

Sondează-mă, Doamne

În sfârșit, observăm în ultimele două versete următoarele cuvinte: "Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile; vezi dacă nu cumva este în mine vreo cale rea și condu-mă pe calea cea veșnică".

Prin aceste cuvinte pline de înțelepciune, David vrea să ceară ca Tatăl să fie mereu alături de copiii săi, să le lumineze căile și să-i călăuzească oriunde ar merge. Psalmistul dorește, de asemenea, ca Dumnezeu să purifice inimile slujitorilor săi, pentru ca esența binelui să domnească mereu în ei.

Cine a scris Psalmul 139

Psalmul 139 se referă la o altă rugăciune scrisă de regele David, în care acesta își arată credința și dragostea față de Domnul și Îl roagă ca El să fie mereu alături de el, luminându-i căile și scăpându-l de rău și de nedreptate.

David privește încă în timpul acestei rugăciuni, pentru a arăta forma cu care Creatorul dacă se raportează la devotații săi, raportându-se încă așa cum trebuie să fie atitudinile unui fiu credincios. În secvența se confesează cu detalii, cine a fost celebrul David, și înțelege pe toate fețele sale, de la rege până la psalmist.

David, ucigașul de giganți

În vremea sa, David a fost un lider neînfricat, care l-a iubit pe Dumnezeu mai presus de orice și care era cunoscut, printre multe altele, ca fiind un ucigaș de uriași. Întotdeauna foarte curajos, David a fost un luptător curajos încă de la începutul istoriei sale.

Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că înainte de a comanda armate, el a fost un păstor care trăia pentru a-și proteja oile. Încă de atunci, el își arăta deja puterea, la urma urmei, era capabil să ucidă urșii și leii care îi amenințau turma.

Ca păstor, David a avut episoadele sale remarcabile, dar capitolul care l-a făcut să intre cu adevărat în istorie a fost cel în care bravul războinic l-a ucis pe Goliat, un uriaș filistean.

Dar bineînțeles că David nu a avut această atitudine degeaba. De zile întregi, Goliat insulta brusc trupele israeliene, până când într-o zi David a apărut în regiune pentru a duce mâncare fraților săi mai mari, care erau soldați. În acel moment l-a auzit pe uriaș insultând Israelul într-un mod grosolan.

Auzind aceste cuvinte, David a fost cuprins de furie și nu s-a gândit de două ori înainte de a propune să accepte provocarea lui Goliat, care cerea de zile întregi un soldat israelit pentru a lupta cu el.

Cu toate acestea, când Saul, regele israelit, a aflat de dorința lui David de a se lupta cu Goliat, a fost reticent în a-i permite să facă acest lucru, dar nu a avut niciun rost, deoarece David era ferm în ideea sa. Bravul războinic a refuzat chiar și armura și sabia regelui și l-a înfruntat pe uriaș doar cu cinci pietre și o praștie.

Când a început faimoasa bătălie, David și-a legănat praștia și a țintit bine în fruntea lui Goliat, care a căzut doar cu o piatră. Apoi, David a alergat spre uriaș, i-a luat sabia și i-a tăiat capul. Soldații filisteni care priveau lupta au fugit speriați.

Regele David

După ce l-a învins pe Goliat, ai fi putut crede că David ar fi putut deveni un prieten apropiat și un om de încredere al regelui Saul, însă nu a fost chiar așa. După ce David a devenit șeful armatei israelite, a primit multă atenție din partea tuturor, iar acest lucru a creat o anumită furie în Saul.

Pe măsură ce timpul trecea, popularitatea lui David creștea din ce în ce mai mult, în mijlocul poporului lui Israel se auzea cântecul: "Saul a ucis mii de oameni, dar David a ucis zeci de mii", iar acesta a fost un motiv pentru ca furia lui Saul să crească și mai mult.

Mânia lui Saul creștea tot mai mult în fiecare zi, până când, cu ajutorul celui mai bun prieten al său, Ionatan, care era și fiul lui Saul, David s-a ascuns. După aceea, regele a început o vânătoare a lui David care a durat ani și ani de zile.

Într-o zi anume, Saul s-a oprit să se odihnească într-o peșteră, unde se întâmpla să se ascundă David. Apoi s-a apropiat de rege, în timp ce acesta dormea, și i-a tăiat o bucată din haină.

După ce s-a trezit și a ieșit din peșteră, regele s-a întâlnit cu David, care i-a arătat bucata de haină tăiată. Faptul că David a avut ocazia să îl ucidă, dar nu a făcut nimic, l-a mișcat pe Saul, care a cerut un armistițiu între ei. Cu toate acestea, adevărata pace nu a fost niciodată realizată în coexistența lor.

În timpul evadării, David a beneficiat de ajutorul multor oameni, ceea ce nu a fost cazul lui Nabal, de exemplu, care a început să-l acuze cu neadevăruri, ceea ce a stârnit mânia lui David, care a ordonat pregătirea a circa 400 de oameni pentru a ieși la luptă împotriva lui Nabal.

Totuși, la apelul lui Abigail, soția lui Nabal, David a renunțat în cele din urmă. Când fata i-a spus lui Nabal ce se întâmplase, Nabal a fost surprins și a sfârșit prin a muri. Acest lucru a fost înțeles de toți ca o pedeapsă divină, iar după acest eveniment, David a cerut-o pe Abigail în căsătorie.

În cele din urmă, după moartea fostului rege Saul într-o bătălie, David a preluat tronul și a fost ales succesor al acestuia. Ca rege, David a cucerit Ierusalimul și a reușit să aducă înapoi așa-numitul "Chivot al legământului", stabilindu-și astfel definitiv domnia.

Dar vă înșelați dacă credeți că istoria lui David ca rege s-a încheiat aici. El a sfârșit prin a se implica în niște probleme cu o femeie logodită, pe nume Batșeba, și a sfârșit prin a rămâne însărcinată. Soțul fetei se numea Urie și era un militar.

David a încercat să-l convingă cu scopul de a-l face pe bărbat să se culce din nou cu soția sa, pentru ca acesta să creadă că fiul este al lui, dar planul nu a funcționat. Neavând nicio cale de scăpare, David l-a trimis pe soldat înapoi pe câmpul de luptă, unde a ordonat să fie plasat într-o poziție vulnerabilă, fapt care în cele din urmă a dus la moartea sa.

Aceste atitudini ale lui David l-au nemulțumit pe Dumnezeu, iar Creatorul a trimis un profet, pe nume Natan, să meargă la David. În urma întâlnirii, David a fost pedepsit și, din cauza păcatelor sale, fiul său conceput în adulter, a sfârșit prin a muri. Mai mult, Dumnezeu nu i-a permis regelui să construiască templul mult visat la Ierusalim.

Ca rege, David a avut și mai multe probleme, când celălalt fiu al său, Absalom, a încercat să-l înlăture de pe tron. David a fost nevoit să fugă din nou și s-a întors abia după ce Absalom a fost ucis în luptă.

La întoarcerea sa la Ierusalim, cu inima plină de amărăciune și regrete, David l-a ales pe celălalt fiu al său, Solomon, pentru a-i prelua tronul. Celebrul David a murit la vârsta de 70 de ani, din care a trăit 40 de ani ca rege. În ciuda păcatelor sale, a fost considerat întotdeauna un om al lui Dumnezeu, pentru că s-a pocăit de toate greșelile sale și s-a întors la învățăturile Creatorului.

David psalmistul

David a fost un om care a crezut întotdeauna foarte mult în Dumnezeu, dar a comis totuși multe păcate în viață, așa cum ați văzut mai devreme în acest articol. În Psalmii scriși de el, se poate observa clar devotamentul său puternic față de Creator.

În unele, psalmistul apare în extaz, iar în altele, în disperare totală. Astfel, se observă în unii psalmi că David este iertat pentru greșelile sale, în timp ce în alții se poate observa mâna grea a condamnării divine.

Analizând Scripturile, se poate observa că Biblia nu ascunde păcatele lui David, cu atât mai puțin consecințele acțiunilor sale. Astfel, se știe că David s-a pocăit cu adevărat de păcatele sale și există chiar și psalmi în care el își povestește propria greșeală.

El a căutat cu credință iertarea lui Dumnezeu și a reflectat multe dintre greșelile, necazurile, regretele, temerile, printre altele, în Psalmii pe care i-a scris. Numiți poezie biblică, mulți dintre acești Psalmi au fost cântați de tot poporul lui Israel.

David a știut întotdeauna că recunoașterea păcatelor sale prin aceste rugăciuni va aduce lecții noilor generații. În ciuda faptului că avea o măreție și o putere imensă ca rege, David s-a temut întotdeauna în fața lui Dumnezeu și a Cuvântului Său.

Care este marele mesaj al Psalmului 139?

Se poate spune că Psalmul 139 exprimă cu adevărat cine este Hristos. În timpul acestui cântec, David arată că știe exact cui se roagă, la urma urmei, a arătat toate atributele care aparțin lui Dumnezeu. Acest fapt l-ar putea face să înțeleagă cine este Dumnezeu cu adevărat și că El nu se schimbă niciodată.

Astfel, prin intermediul Psalmului 139 se pot cunoaște aceste atribute ale Creatorului, deja menționate aici, cum ar fi: omnisciența, omniprezența și omnipotența. Aceste caracteristici le permit credincioșilor să înțeleagă în profunzime cine este Dumnezeu cu adevărat și ce mesaj transmite acest Psalm devotaților.

În primul rând, Psalmul 139 arată clar că Dumnezeu știe totul, căci încă din primele versete, psalmistul exprimă faptul că Domnul este unic, adevărat și suveran peste tot ceea ce poate exista.

Când vorbește despre omnisciența lui Hristos, David mai precizează că Dumnezeu vede tot ceea ce face fiecare om, chiar și gândurile sale. Despre faptul că Dumnezeu este omniprezent, David relatează și că nu există nicio modalitate de a scăpa de privirea divină, așa că depinde de fiecare om să trăiască viața pe care o propovăduiește Mântuitorul.

În cele din urmă, în fața întregii omnipotențe a lui Dumnezeu, psalmistul se predă și îl laudă pe Creator. Prin urmare, se înțelege că David a știut întotdeauna cine este Dumnezeu și de aceea l-a iubit și l-a lăudat atât de mult. Iar prin Psalmul 139, David le spune oamenilor să strige, să îl laude și să îl iubească necondiționat pe Dumnezeul care știe totul și care are milă de copiii săi, cărora le-a lăsat învățăturile sale pentru a fi urmate înpământ.