Ziua Sfântului Ioan: origine, festivități, mâncare, foc de tabără, steaguri și multe altele!

  • Imparte Asta
Jennifer Sherman

Când se sărbătorește Ziua Sfântului Ioan?

Ziua Sfântului Ioan, o sărbătoare foarte celebrată în toată Brazilia, în special în nord-est, este sărbătorită pe 24 iunie. În această perioadă a anului, oamenii se adună pentru a "pular o arraial", cu mult forró (dans tipic brazilian), concursuri și mâncare tipică, care este foarte populară.

În ciuda faptului că este o sărbătoare celebră, Ziua Sfântului Ioan nu este o sărbătoare bancară, ci o sărbătoare de stat, fiind o sărbătoare în mai multe state din nord-estul țării datorită faptului că data face parte din sărbătoarea populară nord-estică.

Ziua Sfântului Ioan este sărbătorită pe 24 iunie deoarece, potrivit religiei catolice, aceasta este data nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, fiind astfel cea mai răspândită dintre cele trei sărbători ale lunii iunie, celelalte două fiind sărbătorite în zilele Sfântului Anton și Sfântului Petru.

Data are o origine foarte semnificativă, nu doar datorită poveștii de viață a Sfântului Ioan Botezătorul, ci și pentru că sărbătoarea are o origine păgână. Dacă doriți să aflați mai multe despre aceste fapte, precum și despre interpretările focului de tabără, ale mâncării, ale steagurilor și ale altor simboluri ale Festivalului de Iunie, continuați să urmăriți.

Istoria orașului São João

Reprezentat în mod obișnuit cu un toiag în formă de cruce, Sfântul Ioan este foarte important pentru catolicism datorită devotamentului său față de Dumnezeu și apropierii sale de Iisus Hristos, așa că citiți mai jos despre povestea sa și despre ceea ce reprezintă el pentru Biserica Catolică.

Originea Sfântului Ioan

Sfântul Ioan s-a născut în Israel, la aproximativ șase kilometri de capitala biblică Ierusalim, într-un orășel numit Ain Karim, în Iudeea. Zaharia, tatăl său, era preot al templului din Ierusalim, iar Elisabeta, mama sa, făcea parte din societatea religioasă a vremii "Fiicele lui Aaron" și era, de asemenea, verișoară cu Maria, cea care avea să devină mama lui Iisus.

Ioan a fost ales de Dumnezeu încă din pântecele mamei sale și a devenit un profet care a predicat pocăința de păcat și convertirea oamenilor prin botez, motiv pentru care în Sfânta Scriptură este numit Ioan Botezătorul.

Nașterea Sfântului Ioan

Nașterea Sfântului Ioan este considerată o minune, deoarece mama sa era stearpă, iar atât ea, cât și tatăl său aveau o vârstă înaintată. Într-o zi, în timp ce Zaharia slujea în templu, îngerul Gabriel i s-a arătat, anunțându-l că soția sa va rămâne însărcinată cu un copil care se va naște plin de Duhul Sfânt și de puterea profetului Ilie, iar numele lui va fi Ioan.

Cu toate acestea, Zaharia a crezut că sunt prea bătrâni pentru ca acest lucru să se întâmple și nu l-a crezut pe înger. Așa că Gabriel l-a anunțat pe bărbat că va rămâne mut până la împlinirea promisiunii, adică până la nașterea lui Ioan. Așa a trecut timpul, cu Zaharia fără să vorbească, până când s-a născut Sfântul Ioan.

Sfânta Elisabeta și Ave Maria

După aproximativ șase luni de sarcină a Elisabetei, îngerul Gabriel o vizitează pe Maria, logodnica lui Iosif, la Nazaret, în provincia Galileea, și o anunță pe Maria că ea îl va naște pe Mântuitorul, fiul lui Dumnezeu, și că numele lui va fi Isus. De asemenea, o informează că verișoara ei Elisabeta, deși infertilă și în vârstă, este însărcinată, ceea ce atestă acțiunea miraculoasă a lui Dumnezeu.

După ce a aflat vestea, Maria s-a grăbit să o viziteze pe Elisabeta, mergând pe jos un drum lung, deși era însărcinată. Când Maria o salută pe verișoara ei, copilul se mișcă în pântecele Elisabetei, iar aceasta, foarte emoționată, spune: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Isus. Ce mare onoare este pentru mine să fiu vizitată de mama Domnului meu!" (Lc 1,42-43).

Astfel, Sfânta Elisabeta și Sfânta Maria, mama lui Iisus, au fost foarte fericite, iar salutul frumos rostit de Elisabeta a devenit în cele din urmă parte din rugăciunea Ave Maria.

Profetul deșertului

Ioan a crescut cu învățăturile religioase ale părinților săi, iar când a ajuns la vârsta adultă, a simțit că este pregătit. Astfel, și-a început viața de predicator în deșertul Iudeii, trecând prin diverse dificultăți cu mult devotament și rugăciune către Dumnezeu.

El a predicat israeliților anunțând venirea lui Mesia și că poporul trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să adere la căile Domnului. Pentru a marca această convertire, Ioan i-a botezat în râul Iordan, iar popularitatea sa ca mare profet al lui Dumnezeu a atras mari mulțimi care să asiste la predicile sale.

Botezul lui Mesia

Pentru că era cunoscut ca un mare conducător și profet, iudeii au întrebat dacă nu cumva Ioan Botezătorul era însuși Mesia, la care el a răspuns: "Eu vă botez cu apă, dar vine unul care are o autoritate mai mare decât mine și căruia nu-i merit nici măcar onoarea de a-mi dezlega șireturile sandalelor" (Lc 3,16).

Într-o zi, Isus, adevăratul Mesia, a părăsit Galileea și s-a dus la râul Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Ioan a rămas uimit și a întrebat: "Eu am nevoie să fiu botezat de tine, și tu vii la mine?", iar Isus i-a răspuns: "Lasă-l deocamdată; trebuie să facem așa ca să împlinim toată dreptatea." Ioan a fost de acord și l-a botezat pe Mântuitor (Mt 3,13-15).

Când Iisus iese din apă, cerurile se deschid și Duhul Sfânt, sub forma unui porumbel, se odihnește peste el, un moment în care Dumnezeu este mândru de gestul Fiului său de a decide să fie botezat de Ioan Botezătorul.

Arestarea și moartea lui Ioan Botezătorul

Pe vremea lui Ioan, guvernatorul Galileii era Irod Antipa, un personaj criticat de Ioan Botezătorul pentru faptele sale de guvernare, dar și pentru adulterul cu cumnata sa, Irodiada, soția fratelui său Filip.

Astfel, din cauza Irodiadei, Irod l-a legat pe Ioan și l-a băgat în închisoare. Pentru femeie, acest lucru încă nu era de ajuns, căci ea îl ura pe profet și voia să-l ucidă, dar nu a putut să-și îndeplinească această dorință, deoarece Irod se temea de reacția iudeilor, dar și de însuși Ioan Botezătorul, așa că l-a protejat pentru că "știa că este un om drept și sfânt" și "îi plăcea să-l asculte" (Mc 6,20).

Irodiada a avut apoi șansa ei la ziua de naștere a lui Irod. În acea zi, guvernatorul a oferit un mare banchet, iar apoi fiica Irodiadei a intrat și a dansat pentru el și pentru invitați, ceea ce l-a mulțumit foarte mult pe Irod. Drept răsplată, i-a spus fetei să ceară orice își dorește, iar el îi va da.

Ea vorbește apoi cu mama ei, care o pune să ceară capul Sfântului Ioan pe o farfurie. Deși mâhnit, pentru că jurase și pentru că era în fața oaspeților, Irod a dat curs cererii. Astfel, călăul se duce la închisoare și îl decapitează pe Ioan Botezătorul, aducându-i capul, așa cum a cerut, care a fost dat fetei, care la rândul ei l-a transmis mamei sale.

După ce au auzit ce s-a întâmplat, ucenicii Sfântului Ioan i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.

Evlavie la Sfântul Ioan Botezătorul

Ultimul dintre profeți, vărul lui Iisus, foarte drept și sfânt, vestitor al venirii lui Mesia și propovăduitor al adevărului cu orice preț, Sfântul Ioan a devenit martir al Bisericii Catolice încă de la începuturile acesteia și este sărbătorit în fiecare 24 iunie, iar martiriul său este comemorat în fiecare 29 august.

Astfel, Sfântul Ioan Botezătorul este foarte important în evlavia catolică, fiind singurul sfânt cu zile de naștere și de moarte sărbătorite în anul liturgic. Se comemorează doar Nașterea lui Ioan, a lui Iisus și a Mariei.

Importanța Sfântului Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul propovăduia dreptatea căilor, că toți trebuie să fie buni, că trebuie să împartă cu cei în nevoie, că dominația străină va lua sfârșit și că Mântuitorul va veni pentru a-i conduce pe credincioșii săi pe calea păcii și a dreptății.

Prin urmare, Sfântul Ioan a fost un predicator al speranței și al voinței lui Dumnezeu, iar numele Ioan înseamnă "grațiat de Dumnezeu". Astfel, el este o inspirație pentru oameni să nu se lase copleșiți de dificultățile și dezamăgirile vieții, ci să rămână pe căile Domnului și să nu-și piardă speranța și bucuria.

Ziua Sfântului Ioan

Ziua Sfântului Ioan, pe lângă originea sa catolică, are și o origine păgână, fiind o sărbătoare foarte populară în Brazilia. Citiți mai jos mai multe detalii despre aceste curiozități.

Festivalul păgân

Încă din cele mai vechi timpuri, primii europeni au organizat festivaluri pentru a-și sărbători zeii, sfârșitul iernii și începutul primăverii și al verii.

În cadrul acestor festivaluri, ei mulțumeau pentru sosirea verii și le cereau zeilor recolte abundente, ceea ce explică și prezența porumbului în festivalurile din iunie, deoarece grâul este recoltat în această perioadă a anului.

Sărbătoarea catolică

Odată cu apariția catolicismului în Europa, aceste sărbători ritualice au fost asimilate de Biserică, astfel încât au început să aibă o semnificație religioasă creștină.

Prin urmare, în această perioadă sunt sărbătoriți trei sfinți: Sfântul Anton, 13 iunie, data morții sfântului, Sfântul Ioan, 24 iunie, ziua sa de naștere, și Sfântul Petru, 29 iunie. La această dată, există și persoane care îl sărbătoresc pe Sfântul Pavel, care a murit în aceeași zi.

Sărbătorirea Sfântului Anton este foarte tradițională în Portugalia, în timp ce Sfântul Petru, pescarul, este mai frecventă în regiunile de coastă, unde pescuitul este o activitate recurentă. Totuși, în general, Ziua Sfântului Ioan este cea mai cunoscută în Brazilia.

În Brazilia

Sărbătorile creștine de iunie au pătruns în cultura braziliană pentru că au fost aduse de portughezi în timpul fazei coloniale a țării. La sosirea lor, aceștia au văzut că populațiile indigene efectuau deja, în aceeași perioadă a anului, ritualuri de pregătire a solului pentru plantare, astfel încât recoltele să fie abundente.

La scurt timp după aceea, festivalurile au fost influențate și de culturile africane, ceea ce ajută la explicarea diferitelor manifestări ale festivităților în funcție de regiunile din Brazilia.

Deoarece sărbătorile de iunie își au originea în celebrarea sfinților populari și, în Brazilia, au absorbit influențe indigene și africane, manifestările lor în întreaga țară sunt multiculturale și sfârșesc prin a îmbrățișa caracteristicile populare ale acestor origini și locuri.

Astfel, unele instrumente de forró, cum ar fi acordeonul, reco-reco și cavaco, de exemplu, fac parte din tradiția populară lusitană, în timp ce hainele "caipira" se datorează oamenilor de la țară care au trăit în nord-estul Braziliei și asemănării cu hainele locuitorilor din zonele rurale din Portugalia.

Un alt factor care face ca festivalul să fie popular este capacitatea sa de a fi actualizat și adaptat, deoarece trupele și muzica actuală se amestecă cu cele tradiționale în cadrul sărbătorilor regionale, atrăgând întotdeauna mulți oameni.

Simboluri ale sărbătorii Sfântului Ioan

În afară de povestea foarte curioasă despre originea sărbătorii Sfântului Ioan, simbolurile sărbătorii sunt, de asemenea, foarte interesante, așa că citiți mai departe pentru a afla mai multe.

Foc de tabără

Focurile de tabără erau obișnuite în ritualurile păgâne europene datorită luminii, căldurii și capacității de a prăji alimente. Odată cu creștinarea sărbătorilor, a apărut povestea că, după nașterea lui Ioan, Elisabeta ar fi aprins un foc de tabără pentru a o avertiza pe Maria. Astfel, focul de tabără a rămas o tradiție în cadrul sărbătorilor din luna iunie.

Steaguri

Odată cu portughezii au sosit și steagurile și alte ornamente din hârtie, ca noutăți aduse din partea asiatică a planetei. Pe ele, imaginile celor trei sfinți sărbătoriți erau bătute în cuie și scufundate în apă, pentru ca mediul și oamenii să fie purificați. Astfel, ele au devenit colorate și mai mici, iar până în ziua de azi decorează sărbătorile.

Baloane

La fel ca steagurile, baloanele sunt tot noutăți asiatice aduse de portughezi și serveau pentru a avertiza pe toată lumea de începerea petrecerii. În Portugalia încă se mai dau drumul la ele, însă în Brazilia sunt interzise din cauza riscului de incendiu și de rănire gravă.

Quadrilha

Quadrila își are originea în cvadrila franceză, un dans rafinat de origine țărănească. Renumit în rândul elitelor europene, iar mai târziu în rândul elitelor portugheze și braziliene, a sfârșit prin a se răspândi în rândul populației de-a lungul anilor, în special a celor din zonele rurale.

Astfel, a suferit unele transformări, cum ar fi obținerea mai multor colegi și a ritmului vesel, iar astăzi este liber și dezgolit.

Alimente

Datorită recoltei sale în această perioadă, există multe feluri de mâncare festive din porumb, cum ar fi floricele, prăjitura de porumb, canjica și pamonha. Alte feluri de mâncare tipice sunt cocada, quentão, pé-de-moleque și arroz-doce (orez dulce). În cele din urmă, în funcție de regiune, mai multe feluri de mâncare sunt pregătite și savurate de oameni.

Este ziua Sfântului Ioan încă o dată religioasă importantă pentru Brazilia?

Festivalul de iunie São João este foarte important pentru țară, pentru că, pe lângă faptul că oferă comemorarea culturilor locale, acesta mai aprinde religiozitatea prin reînvierea memoriei și a rugăciunilor lui São João.

Astfel, pe lângă caracterul vesel al sărbătorilor, atenția îndreptată către sfântul catolic devine specială pentru credincioși, aceștia rememorând povestea Sfântului Ioan și a predicilor sale, astfel încât oamenii să fie fericiți, plini de speranță și recunoscători pentru toate învățăturile sale bune și inspiratoare.

Ca expert în domeniul viselor, spiritualității și ezoterismului, sunt dedicat să-i ajut pe ceilalți să găsească sensul în visele lor. Visele sunt un instrument puternic pentru înțelegerea minții noastre subconștiente și pot oferi perspective valoroase asupra vieții noastre de zi cu zi. Propria mea călătorie în lumea viselor și a spiritualității a început cu peste 20 de ani în urmă și de atunci am studiat intens în aceste domenii. Sunt pasionat de a împărtăși cunoștințele mele cu alții și de a-i ajuta să se conecteze cu sinele lor spiritual.