Ce înseamnă să fii perfecționist?

Oricât de mult ar căuta oamenii să atingă excelența în acțiunile, sarcinile și obligațiile lor, atingerea perfecțiunii în orice lucru este încă un tabu. Chiar și cu înțeleptele zicale populare, care spun că nu trebuie să ne facem griji pentru că nu o vom atinge niciodată, a fi perfecționist poate fi o calitate, sau un defect, iremediabil.

Perfecționismul este legat de cei care văd o obligație de a face totul bine. Poate fi de la cele mai simple până la cele mai complexe sarcini. Poate fi aproape o psihoză sau o dependență fără precedent. Cu toate acestea, atitudini de acest gen pot duce la tulburări sau la un comportament inadecvat în ochii celorlalți.

Dacă vă considerați un perfecționist și căutați mereu ce este mai bun în toate, nu greșiți când doriți să luați măsurile corecte. Totuși, fiți conștient că acest lucru vă poate conduce la atitudini necruțătoare, cum ar fi încercarea de a trece peste ceea ce este deja mai bun. Citiți în continuare și aflați aspecte ale acestui comportament și cum să faceți față situației.

Lucruri bune despre a fi perfecționist

A fi perfecționist are și partea sa bună. Lucrând din greu la sarcini și încercând să optimizeze soluțiile, persoana devine mai detaliată și creează mai mult simț al organizării. Conștient că lucrurile nu pot fi făcute pe jumătate sau dacă pot fi îmbunătățite, perfecționiștii ajung să vadă defecte în orice. Dar, există și partea pozitivă. Află care sunt calitățile perfecționismului.

Atenție la detalii

Orice perfecționist este extrem de detaliat, observând totul și nu lasă niciun fapt să treacă neobservat. De exemplu, la o piesă de îmbrăcăminte care a fost cusută eficient de un profesionist de calitate, persoana ajunge să vadă că un lucru mărunt ar putea fi mai bun.

Dacă este posibil să se facă mai bine, de ce să nu se ceară corectarea a ceea ce poate prezenta rezultate mai bune? Potrivit perfecționiștilor, atenția este atrasă de cele mai mici detalii.

Pentru a avea recunoașterea

Una dintre caracteristicile perfecționismului este recunoașterea. O persoană cu acest comportament vrea să audă laude pentru eforturile sale, chiar dacă acestea sunt exagerate. Perfecționistul are nevoie, pentru a se simți bine și cu ego-ul plin, să audă un simplu compliment despre ceea ce a făcut.

În mediile profesionale, perfecționismul se remarcă întotdeauna, deoarece îndeplinirea sarcinilor trebuie să ofere rezultatele de care companiile au nevoie. Angajații care au obiceiul de a face totul cu atenție, simt că au nevoie de merite și, de multe ori, acestea vin.

Întotdeauna vrea să dea tot ce e mai bun

Perfecționistul își extrage forța din adâncul său interior pentru a arăta că este capabil. Își exercită latura personală atât de extravagant încât se crede cel mai bun în toate. Chiar și în cazul unor sarcini simple, trebuie să le îndeplinească în mod miraculos și cu toată eficiența posibilă.

Oricât de mult și-ar putea dezvolta persoana perfecționistă obiceiul recunoașterii rapide, trebuie să observe că înainte de a se simți mulțumită de meritul său, o persoană care este trebuie să observe cât de magnific a fost rezultatul muncii sale.

Motivație

O caracteristică puternică care îl animă pe perfecționist este motivația. El nu vede nicio problemă în a dezvolta ceea ce i se atribuie și va face totul pentru a obține proeminența și excelența în ceea ce face. O calitate benefică în perfecționism, încurajarea este modalitatea inițială de a căuta rezultate pozitive pentru acțiuni.

Perfecționistul se dovedește a fi un lider excelent. Lucrând singur sau în colectiv, reușește să depășească provocări care nu au mai fost depășite până acum. Atent, practic și organizat, știe să discearnă ideile și să-și pună în practică cele mai bune abilități.

Atenție

Meticulos, rațional și foarte stăpân pe propria securitate, perfecționistul gândește și regândește, planifică și reface, decide și schimbă și multe alte comportamente până când este sigur de ceea ce face.

Sub alte aspecte, perfecționistul vrea să evite problemele, așa că dă tot ce are mai bun pentru a crea situații care să nu genereze conflicte. Asta nu înseamnă că este temător, dar este foarte reflexiv.

Aprecierea provocărilor

Perfecționiștii sunt impulsionați de provocări și nu văd nicio dificultate în a le accepta. Pentru ei, este ca și cum ar trebui să ia pe mână ceva ce nu oferă riscuri mai mari. Încrezători în ei înșiși și posedând o încredere de sine nestăvilită, perfecționiștii își impun singuri cum să-și dezvolte creativitatea.

Prin urmare, nu este dificil pentru persoanele perfecționiste să ajungă departe în atingerea obiectivelor lor. Prin trasarea fiecărui pas și prin cunoașterea punctelor în care te poți implica, provocările care îi guvernează pe acești oameni devin obiceiuri deosebite care devin pur și simplu parte din rutina lor.

Dorința de a crește

Perfecționistul este foarte metodic și minimalist în planurile sale de viitor. Știe că nu este ușor să ajungă acolo unde își dorește și este conștient de obstacole și provocări. Vede lumea exterioară ca pe ceva foarte competitiv și își dă seama că este doar unul în plus în mijlocul oricărui conflict.

Cu idei că poate face mai mult decât alții și că are multe de oferit, perfecționistul speră să ajungă acolo unde își dorește, dar își va aplica toate atuurile pe cea mai bună rezolvare a ceea ce vrea să facă.

Înclinația de a-și asuma riscuri

Atent și conștient că există riscuri în orice lucru, detailistul pare să simtă plăcere să se implice în ceea ce poate fi peste puterile sale. Pentru perfecționist nu contează. El vrea să facă tot ce este nevoie și chiar dacă își folosește regulile și se taxează singur, va obține rezultatul pe care îl dorește în fața lui.

Urmărind pas cu pas, perfecționistul va observa fiecare detaliu al unei provocări și nu se va teme să își suflece mânecile pentru a livra ceea ce i s-a cerut sau pentru a termina ceea ce are în față. Chiar dacă este conștient că poate face greșeli și își asumă riscuri, nu se va răzgândi și nu va lăsa niciodată nimic pe jumătate făcut.

Punctele negative ale faptului de a fi un perfecționist

Până aici ați înțeles câteva dintre caracteristicile personale ale unui perfecționist. Partea pozitivă a perfecționistului îi favorizează viața. Cu toate acestea, există lucruri care îi pot conduce pe acești oameni spre atitudini sau comportamente greșite din cauza căutării excesive a calității.

După cum se știe, tot ce este în exces nu aduce rezultate bune, în niciun sector al vieții. Vezi acum partea negativă a faptului de a fi atât de perfecționist.

Autocritica excesivă

Una dintre cele mai nocive laturi ale perfecționismului sunt criticile și judecățile. Venite din partea unor terțe persoane sau fiind individuale, criticile sfârșesc prin a fi o piatră în cale care, în loc să ajute, sfârșesc prin a duce la întârzieri și abateri.

Excesul de încredere îi face pe oameni să devină individualiști pentru ei înșiși, ceea ce generează un comportament străin de realitate. Simțirea nevoii de a schimba ceea ce este înainte și dorința de a repara ceea ce fac ceilalți nu generează rezultate eficiente și acest lucru sfârșește prin a deveni un conflict fără precedent.

Procrastinarea

Perfecționistul are în cap că poate face orice foarte bine, dar se înșeală. Această atitudine îl determină adesea să tergiverseze, să amâne pentru mai târziu ceea ce poate face imediat. Conștient că atunci când se apucă să facă ceva, va avea rațiunea exactă de a-și duce la îndeplinire sarcinile.

Totuși, pe măsură ce începe să își întocmească planurile și să pună în practică acțiunile, va adopta stilul profund al înțelepciunii. Chiar dacă își asumă riscuri, pierde timpul cu detaliile și își dorește excelența, perfecționistul încetează să mai exerseze, deoarece lasă pentru mai târziu ceea ce poate fi făcut imediat.

Dificultate în lucrul în echipă

Una dintre marile dificultăți ale unui perfecționist este lucrul în echipă. Dacă nu este lider, munca poate fi un dezastru. El va vedea greșeli în tot ceea ce fac. În afara conducerii, perfecționistul știe că nu poate determina ce trebuie executat și acest lucru va genera probleme în desfășurarea sarcinilor.

Una dintre cele mai mari greșeli ale perfecționistului atunci când se află într-o echipă este comportamentul celorlalți, pe care îl consideră nepotrivit. Deoarece este dificil să trăiască în grup, perfecționistul preferă să acționeze singur, chiar dacă este implicat până peste cap în sarcini pe care crede că ar trebui să le facă singur.

Încredere excesivă

O altă greșeală foarte frecventă a perfecționistului este încrederea excesivă în sine. De cele mai multe ori, acest comportament aduce daune incalculabile în viața sa. Având obiceiul de a nu avea nevoie de îndrumare sau de a asculta pe cineva, perfecționistul sfârșește prin a eșua în planurile sale.

Persoana este conștientă de ceea ce este dificil și abordarea problemelor devine o provocare plăcută. Perfecționistul vede noi posibilități în orice, iar faptul că se confruntă cu situații neașteptate este chiar un motiv pentru a fi mai detaliat.

Nemulțumire constantă

Perfecționistul nu este niciodată mulțumit. Gândindu-se că totul se poate face mai bine, persoana este prost dispusă, plictisită și vrea în mod clar să remedieze ceea ce nu are soluție. Perfecționistul vrea să depășească limitele și sfârșește prin a fi o victimă a lui însuși, pentru că vrea să sape o groapă fără sfârșit.

Printre numeroasele provocări și situații în care se vede implicat, perfecționistul ia totul personal și nu se va opri în a lăsa totul așa cum își dorește. Sub o altă gândire, el va vedea că dintr-o situație dificilă se pot extrage noi surse de produse și mai multe cunoștințe.

Strategii care stau în cale

Strateg și meticulos din fire, perfecționistul adoră să facă planuri și să creeze linii imaginare care pot fi complet "out of the box". Acest exces de idei poate fi un factor care va submina orice acțiune pe care o plănuiești.

Perfecționistul ajunge să se împotmolească în ideile sale, iar dacă se află într-o echipă, cu siguranță vor apărea conflicte. Persoana ajunge să constate că nimeni nu este atât de îndrăzneț și eficient pe cât crede el. Nerespectând limitele individuale, ajunge să fie un motiv de neînțelegere și lipsă de raționalitate.

Când perfecționismul depășește limita

Atitudinea perfecționistă poate duce la unele probleme pentru cei care o au. Persoana poate adopta frica ca pe un obstacol în dezvoltarea sarcinilor sale, poate deveni extremistă în fiecare zi și se poate simți epuizată din cauza cerințelor pe care și le impune.

Excesul de certitudini poate aduce frustrări constante. Cu timpul, perfecționistul va avea impact în relațiile personale, deoarece ceilalți nu-i vor tolera comportamentul exacerbat. Citește mai departe și înțelege mai multe.

Teama că totul va merge prost

Potrivit medicinii, multe persoane care au perfecționismul ca mod de viață ajung să fie victime constante ale crizelor de anxietate și ale depresiei. Conform studiilor, atunci când un perfecționist este neînțeles și i se îndepărtează orice posibilitate de a se dezvolta mai bine, acesta se îmbolnăvește și dă vina pe viața de zi cu zi pentru eșecurile sale.

Raționalitatea ajunge să fie lăsată în urmă, ceea ce îi oferă perfecționistului un exces de somatizare prin ceea ce nu există. Sfatul în aceste momente este să te oprești, să respiri și să reflectezi asupra a ceea ce este în curs de desfășurare. Fără să te temi, cel mai bine este să acorzi timp acțiunilor și să le duci la îndeplinire într-un mod senin și fără grabă.

Extremism

Persoanele cu sindroame de perfecțiune nu așteaptă să vadă că se întâmplă. Rezultatele trebuie să fie imediate și trebuie să corespundă eforturilor depuse. Dacă nu există determinare, este sigur că toată munca care trebuie făcută sau care a fost deja făcută va fi văzută ca ceva care nu necesită atât de multă înțelepciune.

Frustrarea cronică

Acest lucru poate duce la tulburări de personalitate, adesea cauzate de nemulțumire și de lipsa de încurajare.

Atunci când un perfecționist se apucă de ceva de făcut, are nevoie să se simtă încrezător, iar dacă i se refuză ceva ce crede că este capabil și unic să facă, poate fi începutul unei mari faze de tristețe și frustrări. Este necesar să înțelegem că nu totul este la îndemână. Dacă ar fi așa, regulile ar fi ceva pur și simplu banal, fără nicio valoare pentru lume.

Probleme cu alte recenzii

Perfecționistului nu-i place să fie criticat, are tendința de a judeca. A fi arătat cu degetul ca fiind cauza unui lucru prost făcut generează conflicte personale și interioare. Cel mai rău este să vezi că critica celorlalți este pivotul pentru ca ceva să nu curgă așa cum se dorește.

Critica din partea altor persoane este un alt aspect nefavorabil. Perfecționistul se va simți obligat să intervină, iar tendința este de a înrăutăți și mai mult lucrurile.

Epuizare mentală

Perfecționistul muncește atât de mult pentru ca totul să fie așa cum vrea el, încât la sfârșitul zilei este distrus. Ideile sale sunt atât de evidente încât pot provoca un scurtcircuit în minte. Chiar dacă lucrează în favoarea ta și vrea toată recunoașterea pentru el, perfecționistul nu realizează că îți poate face rău.

A gândi prea mult este arma celor care caută perfecțiunea. Chiar și așa, mintea ajunge într-un punct în care nu va mai putea discerne binele de rău.

Dificultăți în relaționarea cu ceilalți

Acesta este un punct de vedere foarte bun pentru perfecționiști. Pentru că se cred mai buni decât ceilalți, au probleme serioase de relaționare. Relaționarea cu colectivul sfârșește prin a fi conflictuală, deoarece perfecționistul știe cine este cine, și mai ales cei pe care nu îi consideră capabili.

Una dintre marile probleme ale acestui individualism este acceptarea faptului că lumea este plină de oameni diferiți, fiecare cu propriile limite. Perfecționistul se confruntă cu provocări și crede că ființele umane sunt dispensabile.

Autosabotaj

Autosabotajul este inamicul numărul 1 al oamenilor. Acest comportament este frecvent în rândul perfecționiștilor. În multe cazuri, aceștia consideră că au dreptul de a nu interveni, crezând că tot ceea ce li se atribuie va fi înconjurat de reguli, atribuții greșite și interferențe din partea unor terțe persoane.

Aceasta este o problemă foarte particulară. Chiar și atunci când se confruntă cu posibilități și își dă seama că își poate dezvolta tot ce are mai bun în sarcini, perfecționistul preferă să renunțe la funcție și să se simtă liber, deoarece nu va trebui să facă față unor provocări pe care le consideră inutile. Odată adoptat acest comportament, oportunitățile vor întârzia să apară.

Cum să fii un perfecționist într-un mod sănătos?

Ați înțeles că a fi perfecționist poate să nu fie un defect. Este un comportament care definește o persoană în scopul ei de a vedea și de a face orice. Obiceiul perfecțiunii vine încă din timpul creării lumii. Dar, excelența prin orice lucru este încă o provocare în viață.

Totuși, dacă vrei să adopți obiceiul perfecțiunii, fă-o cu prudență. Organizează-ți ideile, ai planurile bine stabilite, acceptă provocările și nu-ți depăși capacitățile. Unul dintre defectele perfecționistului este să promită ceea ce nu poate îndeplini, iar acest lucru îi va aduce doar probleme în viitor.

Fii moderat în acțiunile tale. Ascultă părerile celorlalți și prețuiește colectivitatea. Gândește-te că nimeni nu este mai bun decât altcineva. Chiar și cu perfecționismul, toată lumea face greșeli. Nu judeca și fii prudent cu critica. Fă tot ce poți, dar nu exagera. Până la urmă, toată lumea are nevoie de sprijin și a trăi izolat cu măsuri nerezonabile nu duce nicăieri.